De multe ori ne surprindem pe noi înșine înșirând în minte fel de fel de idei extravagante pe care le-am dori să le vedem realitate. Însă, trebuie să admitem faptul că unele au o formă încântătoare în timp ce altele sunt cu adevărat înfricoșătoare deoarece implică o provocare destul de mare pentru noi, aceea de a înfrunta unele dintre temerile pe care le-am scris cu mult timp în urmă pe o listă imaginară ce își are locul, ca să vezi, tot în mintea noastră. Așadar, ca să ai parte de o aventură pe cinste demnă de povestit copiilor și chiar nepoților, trebuie să îți faci curaj și să te avânți în cât mai multe proiecte ale minții. Una dintre aventurile de care am avut parte în acest an a fost departe de țara mea și anume la aproximativ două ore de zburat cu avionul, mai exact în Belgia. Auzisem de la diferiți voluntari din grupul local de tineret din care provin că în acel loc ai parte de o experiență care își va pune cu adevărat amprenta asupra ta, iar într-un final a apărut un anunț care ne informa că ar exista locuri disponibile pentru a participa în acea tabără, în perioade diferite din vacanța de vară. Bineînțeles că am zăbovit minute în șir înainte să dau startul unei noi aventuri, dar cel mai mare argument de care m-am agățat a fost acela că voluntariatul înseamnă să te dezvolți, iar ca să te dezvolți trebuie neapărat să îți depășești zona de confort. Așa că am făcut-o, m-am înscris și am fost acceptată. Așadar, m-am văzut peste câteva zile în Westmalle participând în tabăra ”Jomba”, alături de oameni frumoși care aveau un singur scop: să ofere copiilor cu dizabilități o săptămână de neuitat. Această tabără este organizată special pentru ei având fel de fel de activități pliate după problemele lor. Fiind prima dată într-o astfel de tabără și mai ales într-o țară străină, am fost contactată imediat de o persoană care se ocupa cu organizarea taberei. Astfel am aflat că atât eu cât și colega mea aveam de ales o grupă: eu am ales grupa de copii cu dizabilități fizice, iar ea pe cea cu dizabilități mintale. Tabăra Jomba presupune faptul că trebuie să îți asumi responsabilitatea și să porți de grijă unui astfel de copil timp de o săptămână întreagă, ceea ce sună destul de ușor pentru început, nu-i așa? Ei bine, asta credeam și eu împreuna cu colega mea, Lavinia, dar ca să vezi, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Imediat ce am pășit în tabără am luat parte la tot felul de activități: de la jucatul cu mingea într-un loc minunat, la hrănit, schimbat, adormit și păzit copii. Fiind pentru prima dată, unele dintre aceste lucruri ne-au speriat, dar pas cu pas, împreună cu monitorii din echipele noastre am învățat într-un timp destul de scurt cum să facem aceste lucruri pe cât se poate de bine. Desigur, nu a fost ușor, dar ceea ce știm sigur este faptul că fiecare secundă petrecută alături de ei a contat și totodată a contribuit la dezvoltarea noastră. Am trăit, am simțit și am experimentat alături de copii, iar în final am reușit să stabilim între noi o legătură care nu putea să fie frântă cu ușurință. În tabără am întâlnit o serie diferită de activități decât cele pe care le practicam în orașul nostru. Timp de o săptămână ne-am jucat, ne-am deghizat în diferite personaje, am dansat, am cântat, am “bucătărit” și am părăsit tabăra bifând diferite locații, dup cum ar fi : piscina, locul special amenajat pentru călărit, parcuri de distracție, etc. Deci, nimic nu reprezenta un obstacol în calea fericirii lor, pentru că voluntarii erau atât de dedicați încât își luau toate măsurile de siguranță și porneau la drum doar ca să îi vadă cu zâmbetul pe buze pe cei pentru care au venit aici. În această tabără am experimentat, am învățat, am socializat, am muncit din greu și am realizat că fără a ieși din zona de confort, nu aș fi avut ocazia să acumulez atât de multe lucruri frumoase și folositoare. Partea cea mai bună este că acum suntem mai pregătite ca niciodată să dăm mai departe tot ce am învățat la Jomba și să ne zbatem pentru fericirea deplină a copiilor cu dizabilități din împrejurul nostru. Am venit din acea tabără cu forțe proaspete și pline de speranța că am putea aduce o schimbare majoră. Ne-am decis să dăm mai departe tot ce am învățat și să mărim cercul persoanelor care doresc să lucreze cu astfel de copii.
Leave a comment