Pentru ca, in grupul nostru exista Mereu copii, voi incepe o poveste din Lumea Copilariei. In Lumea Copilariei, visele pot fi realitate. In tara noastra, a copiilor, a fost odata ca niciodata o fata pe care o cheama Ramona. Un om vesel si zglobiu care isi cauta prieteni, simtea nevoia sa se joace.
In Tara Copilariei, mai erau si alti tineri care s-au prins repede in joc. Si atunci, au hotarat ca cel mai frumos joc ar putea fi Hai sa construim. Si-au pus mana de la mana, piatra langa piatra, copil cu copil si s-a ridicat un zid si inca unul si inca unul… Si-a iesit o casuta de zambete. Dar cum casele au nevoie de acoperis, in casuta lor ploua mereu. Si s-au gandit ca le-ar fi mai bine in cetatea oamenilor mari, cu casuta lor cu tot. Si atunci au batut la poarta cetatii. Cum imparatul era un om bun si iubea copiii, casuta celor Mereu copii a fost mutata piatra cu piatra, zid cu zid si asezata temeinic sub acoperisul cetatii mari si frumoase.
Si de-atunci, in cetatea Murgeni, e o casuta unde oamenii raman Mereu copii, unde e veselie, unde timpul se opreste in loc, unde visele vin si pleaca. Numai casuta ramane sa-i astepte pe toti, sa le ofere Tinerete fara batranete.
Si-am venit noi, locuitorii casutei, trimisii cetatii sa va spunem aceasta poveste, cu a fost si va fi mereu.
Mereu copii…
Scris de Monica Modoranu
0 comentarii