#AGLTchallenge nr.1-Toni Besnea

Si acum tin minte cat au tras de mine mama si cu unchi-miu sa intru in AGLT… si acum tin minte prima data cand am cunoscut-o pe MP la sediul alor mei de la Delfinariu….era ora 10 dimineata, si eu dormeam pe o canapea de piele cu bale la gura…. mama a urcat panicata spunandu-mi…trezeste-te ca urca Maria…evidend ca n-am fost in stare sa procesez informatia in timp util si am si auzit-o pe Maria spunand „lasa-l sa doarma” … si uite asa m-a cucerit. Am iubit si o parte din mine inca iubeste AGLT’ul….dar de ce? Pentru oamenii care au fost in el, pentru faptul ca au crezut in mine si m-au sprijinit atunci cand aveam nevoie. Ca am trait momente fantastice si ca mi-am pus idealuri si teluri si am lucrat pentru ele. Anii au zburat, am avut zeci de cursuri, sute de participanti, zeci de mii de kilometri facuti, mii de ore repetand aceleasi lucruri si dand mai departe tinerilor dragostea si atentia pe care am primit-o si eu.. Am cunoscut oameni fantastici si am avut incredere in ei. Anii au trecut in schimb, au fost momente in care am gresit …si am fost pus la zid…nu de oamenii care credeau in mine ci de cei care nu puteau sa vada dincolo de mine ca si individ, ca si persoana. Am plans, am suferit, m-a durut ingrozitor ca cei pe care-i consideram familie si cu care odata traiam clipe fantastice si radeam in hohote de ce ni se intampla acum taceau si nu mai spuneau nimic, eram dat la o parte pentru ca unii nu puteau sa vada dincolo de structura mea… nu acceptau faptul ca faceam lucrurile diferit… nu mi-a criticat nimeni niciodata rezultatele si eforturile depuse in aglt , dar m-au criticat pe mine ca om… si asta a durut… am trecut peste si am mers mai departe. le multumesc celor care m-au incurajat sa intru si care m-au sustinut de fiecare data cand era nevoie, le multumesc si celor care au crezut in mine. Ma bucur cand vad tineri carora le-am fost trainer cum cresc si acum se lupta pentru ceea ce cred . AGLT a fost un capitol foarte frumos in viata mea, in care am crescut mult, dar am nevoie de mai mult, am nevoie sa cresc ca si om, ca si individ , am nevoie sa am dezvolt si sa simt ca respir si ca zbor . Iubesc voluntariatul la fel de mult cat il iubiti si voi, iubesc sa dau mai departe la fel de mult cum iubiti si voi… Si cam atat.

Ah da… bune sau rele…cate au fost…nu am decis niciodata in interes personal si m-a interesat doar ce primesc tinerii cu care lucrez. Sunt atatea lucruri si atatea experiente traite, incat daca le-as povesti pe toate…. nu as fi cu nimic mai bun.

Va provoc sa ganditi, sa va aduceti aminte de ce faceti voluntariat si sa nu dati aglt-ul pe care-l iubiti si in care credeti, oamenilor care nu au viziune de viitor si care se plafoneaza intr-o suficienta crasa.

Nu provoc pe nimeni sa-si spuna parerea, e democratie..cine vrea sa vorbeasca, vorbeste.