#AGLTchallenge nr.1-Smaranda Mihaela

Multumesc Andrei Dăscălescu pentru provocarea ‪#‎AGLTchallenge !^_^
Este cam dificil pentru mine sa scriu despre AGLT din moment ce sunt voluntara in aceasta asociatie de foarte putin timp, dar o sa incerc sa scriu acest mini-roman cat mai frumos posibil.
Pentru inceput, eu am aflat de AGLT chiar cand am ajuns in Muncel. Initial, trebuia sa ajung la o cu totul alta tabara, doar ca a avut loc o incurcatura, si astfel am aflat de aceasta asociatie. Chiar daca la inceput am fost speriata si emotionata de faptul ca nu as putea face fata activitatilor, ma bucur ca am trecut peste si m-am distrat pe cinste si am invatat foarte multe lucruri noi care normal as fii crezut ca sunt banalitati, dar defapt sunt lucruri cu adevarat importante care o sa ma ajute mereu in viata.
Faptul ca m-am deschis atat de repede in fata unor persoane pe care ulterior nu le cunoastem si m-am simtit mereu in largul meu in acea saptamana, m-a facut sa imi dau seama ca spiritul de echipa si prietenia sunt niste factori foarte importanti la aceste activitati (si bineinteles, punctualitatea este la fel de prioritara).
Cand s-a terminat tabara am fost ceva timp trista ca nu mai sunt langa acele persoane minunate pe care le-am cunoscut si de care m-am apropiat atat de tare in doar o saptamana. Dar apoi am auzit de evenimentul ,,10 ani de AGLT”. Chiar daca perioada desfasurarii nu a fost una prea ok pentru mine, am reusit sa fac in asa fel incat sa fiu prezenta chiar si pentru cateva ore acolo. A fost foarte putin timp, dar macar am revazut multe persoane care credeam ca o sa le revad probabil peste un an, nicidecum asa de devreme de la terminarea taberei din iulie.
In incheiere, as vrea sa mentionez, asa cum au facut si ceilalti participanti, ce inseamna pentru mine AGLT. Mai pe scurt, inseamna copilaria si retrairea ei, zambetele si rasetele neincetate, prietenia, distractia si energia debordanta care se regasesc la activitati ( si bineinteles, dansul taberei si trezirile trainerilor care sunt epice).