#AGLTchallenge nr.1-Cristea Cristina

AGLT pentru mine este o famile, si nici de cum numai niste prieteni cu care ne intalnim in tabere sau la diferite evenimente. Este o famile perfecta si nu as da-o pe nimic in lume. Parintii nostri sunt trainerii, care au mereu au grija de noi si fac tot posibilul ca toti sa ne simtim bine. Copiii, acestei minunate familii, sunt participantii din tabere si toti voluntarii care nu au reusit sa treaca prin nebuna experienta a taberelor.
Cu toate ca am reusit sa imi termin toate cursurile in AGLT, inca ma consider un copil al familiei noastre. Asta pentru ca inca mai am foarte multe de invatat, si inca foarte multi frati si surori de cunoscut.
In acesti 3 ani de cand sunt voluntar in AGLT am invatat ca munca in echipa este mai valoroasa decat orice alt ceva. Am invatat ca poti face o groaza de lucruri din nimica. Si am inteles ca cel mai frumos si mai fermecator lucru este sa vezi pe chipul copiiilor un zambet larg, de bucurie; si lacrimile in ochii participantilor in pregul despartirii.
Sunt foarte bucuroasa ca am putut participa la evenimentul „10 ani AGLT”, acesta fiind ultima data cand am putup sa imi revad unii dintre parinti, frati si surori in aest an. Desi au fost numai 2 zile, eu consider ca au fost suficiente pentru a mai putea crea noi amintiri, care vor fi pastrate cu mare grija, prntru totdeauna in sufletele noastre.Pupici de la Cluj, pentru toti AGLT-isti !!!!!!!!