#AGLTchallenge nr.1-Avdei Petru

Daca ma bate unu la cap era si timpul sa ma bata 2.5 la cap pentru ca ar fi timpul sa va scriu si eu pentru un motiv: ‪#‎AGLTChallenge
Provocat de catre Andrada-Diana Filipciuc si Ciprian Cuciureanu. A fost nevoie de o a 3a persoana sa imi spuna „hei! scrie si tu parerea ta”. Iar eu nu stiam nici macar pe ce planeta ma aflu. Cu scuzele de rigoare daca „sezonul” a trecut sau e deja sau eu sunt asa de mult in intarziere incat nimanui nu ii mai pasa, dar hai sa va bat si eu la cap cu parerea mea.
Inceputurile sunt mereu ciudate si intrarea mea nu a fost decat o serie de coincidente si situatii dubioase in care a trebuit sa aflu de AGLT accidental. Nu vreau sa ma plictisesc cu „de ce” si „cum”, dar cert e ca am avut un inceput mai putin ortodox.
AGLT pentru mine a fost o scapare din banal, un stil de viata, o retea de oameni incredibil de stransa si puternica. Timp de 5-6 ani AGLT a fost familia de la departare unde ajutam si eram ajutat, unde educam si eram educat. Am crescut in AGLT intr-un mod in care cuvintele mele ar parea doar firmituri pe langa o masa cu felul 1 si 2 si desert pe deasupra.
Dar voi arunca cu firmituri oricum. AGLT a fost ca un animal de companie pe care nu prea multi il doresc sau nu recunosc ca il doresc, dar o data ce il au, nu pot sa renunte la el. Iti schimba viata, iti deschide ochii, orizonturile si te simti ca tu ai cu adevarat o putere in schimbare. Nu doar schimbare de sine, schimbare in vietile altora schimbare in mediul tau inconjurator, si schimbare in colectivul tau. Daca ar fi sa te duci in timp si imi povestesti mie la varsta de 18 ani, unde ma voi duce, ce fel de oameni am sa intalnesc si cat de multe am sa invat si cat de mult voi creste eu… te-as crede nebun, te-as lega de un copac si as chema politia.

Din pacate am crescut si in varsta, si cu varsta vin si responsabilitati care nu pot fi ignorate: educatia, familia… si … job / servici / cariera.
Au trecut 2 ani de cand eu am renuntat la AGLT pentru ca sunt prea prins in a incerca sa imi castig painea de maine si acum inca ma mira cum oamenii nu au renuntat la mine.
Da. Nu ati citit gresit, eu am renuntat la AGLT pentru ca sunt incapabil sa spun ca ma dedic acestei cauze cand mie imi este chiar greu (uneori imposibil) sa imi iau un concediu pentru a veni intr-o tabara sau un curs sau o activitate. Dar voi ma surprindeti mereu, si unii oameni, cei care au ramas cu adevarat prieteni, nu vor sa accepte plecarea mea, nu vor sa ma lase uitat. Va stiti voi, nu vreau sa dau nume. Pentru voi inca mai fac ceea ce fac, pentru voi inca vreau sa fac ceva pentru aceasta familie, chiar daca eu m-am auto exclus. Pentru acesti oameni inca voi incerca sa dau tot ce pot pentru a contribui cu ce pot si pentru a va arata ca va sunt etern recunoscator.
Cam asta ar fi poveste mea… scurtata cat sa nu va adorm.
Pentru cei mai vechi: Daca aveti nevoie de mine, stiti unde si cum ma gasiti.
Pentru cei noi: Salut! Carpre Diem!Have fun!