#AGLTchallange.
Sunt voluntar de 4 ani, dar pot spune ca de cand am intrat in aglt si am facut primul curs m-am schimbat, si m-am schimbat in bine. Orele de joaca petrecute alaturi de copii ma fac sa realizez ca desi am 18 ani sunt un copil si asa voi ramane tot timpul,un copil care este fericit atunci cand are alaturi de el persoane dragi lui, persoane care ii fac fiecare zi mai frumoasa.
Consider ca G.L.T Bobocii este o alta familie a mea cu care ma intalnesc si petrec ore minunate alaturi de ei,nu am uitat de copii cu care fac ore de joaca iar fara ei nu am putea face nimic, nu am putea fi un grup, o familie unita.
Am invatat sa lucrez in echipa, sa ascult si parerile altora si sa iau cele mai bune decizii, am invatat sa ma controlez atunci cand sunt nervoasa dar cel mai important am cunoscut niste oameni super, o adevarata echipa.
Sa vezi un grup de copii cu zambetul pe buze, fericiti si jucandu-se te face sa te simiti implinit, asa ma simt eu, implinita. Mi s-a intamplat de multe ori sa merg pe strada si sa aud ca ma striga cineva, ma intorc si deodata vad niste copii care alearga spre mine sa ma iau in brate si sa imi spuna ca abia asteapta sa venim din nou, si sunt sigura ca nu sunt singura careia i s-a intamplat asta.
Cineva a spus „Voluntariatul reprezinta IUBIREA in miscare!” noi suntem niste intermediari care impartasim iubire si buna dispozitie. Sunt voluntar si sunt mandra de asta!
1 comentariu
Cum e sa fii voluntar AGLT? – Educatia non-formala · ianuarie 15, 2018 la 8:58 pm
[…] http://aglt.org/agltchallenge-nr-1-maria-cocor/ […]