Categorie: Activitati GLT-uri

De mica,de cand mergeam la zilele de joaca si ma distram copios,mi-am dorit sa fiu voluntar,sa vad cum se distreaza acei adolescenti de erau asa de veseli tot timpul,sa vad ce inseamna o „sedinta de voluntari”,sa vad de unde stiu ei atatea jocuri si sa vad de unde a inceput toata aceasta treaba cu voluntariatul. Dupa ce am mai crescut, Cristina Craciun,fosta mea diriginta, ne-a invitat sa participam si noi la zilele de joaca ,dar de data asta ca si voluntari. Cand am auzit,mi-a saltat inima de bucurie. Am avut sansa sa mi se raspunda la toate intrebarile pe care mi le puneam cand eram mai mica. De atunci,sunt voluntara de doi ani de zile in cadrul AGLT,dar de abia dupa un an m-am putut numi un „voluntar adevarat” pentru ca la inceput eram foarte timida. Ceilalti colegi din GLT m-au ajutat sa trec peste aceasta timidate a mea si le multumesc cu drag. De atunci sunt un alt om,mai vorbaret,mai energic si mai calm. Prin intermediul voluntariatului mi-am indeplinit si o dorinta,sa fiu inconjurata de copii si sa-i dragalesc prin diferite jocuri. Mai pe scurt,multumesc mult oamenilor dragi care au aparut in viata mea si pe care-i iubesc enorm.

#AGLT challenge : Coleguții, a venit și rândul meu sa fiu nominalizat și să-mi exprim prin intermediul câtorva cuvinte nesemnificative aprecierea fata de cea de-a doua familie a mea, AGLT. Mulțumesc Loredana Butnariu pentru nominalizare. Ce pot sa spun? Asociația Grupurilor Locale de Tineret este un prieten de nădejde, un deschizător de drumuri în viata fiecărui adolescent. De ce spun asta? Îmi amintesc cu nostalgie primele clipe petrecute în cadrul asociației. 2011, alături de câțiva prieteni din Crucea în tabăra de la Muncelu. Eram cam sceptici în privința scopului pentru care ne aflam acolo, acela de a fi îndrumați pentru a forma în comuna noastră un grup local de tineret. La început priveam totul doar ca pe o noua experienta care va trece și atât. Dar pe măsura trecerii zilelor lucrurile nu au stat asa. La finalul fiecărei activități nivelul de entuziasm și determinare creștea puțin câte puțin. Legam noi prietenii, observam cum educația poate fi oferita și prin joc și asta ni se părea fascinant. De atunci viețile noastre s-au schimbat complet. Totul a început sa se raporteze la AGLT și din fericire asa a luat naștere și GLT „Din suflet pentru tineri” Crucea. Dintr-o micuța echipa de tineri voluntari s-a înființat zâmbetul de pe buzele tuturor. Astfel ni s-a deschis calea de acces spre un drum pe care nu ne gândeam ca vom ajunge vreodată. Raportându-ma la propria persoana , petrecandu-mi multe clipe frumoase alături de voi, prieteni dragi, mi-am definit bine niște seturi de principii și valori după care sa ma ghidez în viata. Valente pe care nu le descoperisem pana atunci. AGLTul contribuie mereu la îmbogățirea bagajului de cunoștințe, la dezvoltarea personala. Sunt nespus de bucuros ca am avut ocazia sa descopăr persoane precum Maria Pruteanu, Iști , Monica Toderita, Raluca Mares, Iulia Panait , Alma Manolache și mulți alți prieteni dragi pe care ii port mereu în suflet. Aparatul meu foto a tras cele mai multe cadre în tabere. O sa ma opresc cu cuvintele aici. Faptele sunt cele spun totul, lăsând in urma noastră amintiri de neuitat.

Mi-a fost greu sa ma decid daca sa impartasesc sau nu, dar azi am primit un impuls. In octombrie anul acesta se implinesc 3 ani de cand fac voluntariat in mod activ, de cand sunt deplin extrovertita si de cand mut munti atat pentru mine cat si pentru cei din jur, pentru cei pe care ii iubesc.
Am stiut foarte bine in ce „ma bag” atunci cand am decis sa merg la primul curs, insa ceea ce nu aveam cum sa prevad e ca o parte din oamenii pe care aveam sa ii intalnesc la cursul ala din octombrie 2011aveau sa fie parte din viata mea intr-un mod foarte frumos si profund. Am invatat multe, dar le-am invatat acasa, alaturi de oamenii mei, „am furat” de la fiecare cate ceva, metode, concepte, tot felul de idei folositoare. Am crescut intr-un an cati altii in 10, din punct de vedere al experientei in organizatie. Am muncit cot la cot cu prietenii mei, cu dragele mele Damian si Nicoleta, faceam zile de joaca ca nebunele si ateliere de desen si tot ce credeam noi ca le-ar face bine copiilor. Si a meritat fiecare minut si fiecare bataie de cap pe care am intampinat-o. Din prima clipa in care am inceput pe drumul asta am crezut cu tarie ca daca eu pot si cred intr-o schimbare in mai bine si ceilalti o vor crede si vor pune umarul la treaba. Uneori s-a dovedit gresita judecata mea, insa oamenii care imi impartasesc viziunea mi-au fost mereu alaturi.
In prima tabara AGLT, la incepatori, m-am frustrat. Aveam un an in spate full cu zile de joaca si activitati, nu aveam nevoie sa reiau toata poliloghia de la capat. Dar mi-a prins bine, m-a facut sa fiu mai umila toata experienta aia. Apoi am mers direct la avansati, la distanta de o luna. Nu a mai fost atat de frustrant pentru ca in sfarsit primeam informatii noi, imi puneam cu adevarat creierul la contributie. In tabara aia mi-am stabilit si etica de lucru ca viitor trainer, pentru ca stiam ca pe plan local cand aveam sa ajung acasa urma sa intru ca trainer pe proiect. Mi-am zis ca nu-mi voi pune niciodata participantii sa faca la curs ceva ce eu nu am putut sau am refuzat sa fac. Asa ca mi-am luat inima in dinti si nu am refuzat nicio provocare. Din nou, a meritat.
Cursul care te invata sa lucrezi cu persoanele cu dizabilitati a fost special pentru mine din mai multe puncte de vedere. Mi-am dat seama ca empatizez atat de tare cu oamenii aia si ca in fiecare dimineata trebuie sa multumesc pentru ca sunt intreaga,complet functionala si ca am puterea sa merg mai departe in fiecare zi. Mi-am dat seama ca daca vrem sa ii ajutam pe cei cu dizabilitati, sa le facem macar o particica din viata de zi cu zi mai frumoasa, noi cei in putere deplina trebuie sa fim de 10 ori mai puternici decat sunt ei, pentru ei. Si dupa multa vreme am plans dupa un curs, dupa o zi de joaca, mi-am dat seama ca sunt om si ca e ok sa fiu fragila, nu o sa mi se reproseze nimic.

Nu vreau sa vorbesc despre momentele cand mi-a fost rau, nu vreau sa manjesc toate sentimentele astea frumoase, care inca cresc in mine si pe care nu vreau sa le dau deoparte. Au mai fost cursuri, au mai fost momente, acum spre final, insa ma opresc.
Ce mi-a dat AGLT-ul mie prin puterea unor oameni ce au tranzitat splendid prin el? Putere, forta de a vedea dincolo de suprafata, un grad inalt de toleranta, incredere de sine si dorinta de a face cate o fapta buna in fiecare zi. Esti un voluntar adevarat atunci cand ajuti pentru ca asa ti-a intrat „in reflex”, nu atunci cand mergi de doua ori pe luna la o activitate organizata de altii. Trebuie sa-ti insusesti stilul de viata si sa-l lasi sa te transforme in ceva mult mai frumos.

Eu imi aduc aminte doar de prieteni caci am lasat ura deoparte. Stiu ca e tarziu, am scris mult, simt enorm. Va imbratisez cu sufletul cald, chiar de nu se vede!

Ce reprezinta pentru mine AGLT si acesti 10 ani de existenta AGLT.
Nu prea stiu cum sau de unde sa incep, dar cred ca cel mai bine e sa incep cu descrierea provocarii e interesanta pentru ca sunt pus in postura de a vorbi despre AGLT, ori pentru mine si mai ales din punctul meu de vedere AGLT reprezinta tot ceea ce este bun in mine si intr-un fel sau altul ma reprezinta pe mine placuta pentru ca vorbesc despre tot ce e frumos si bun despre mine ca om si despre toate amintirile, experientele, sentimentele si emotiile pe care le-am trait si experimentat de-a lungul activitatii mele ca voluntar, iar dificila, pentru ca trebuie sa sintetizez si sa trec in cateva randuri, ceea ce in mintea si in inima mea ocupa un spatiu imens si care ar putea fi transcris intr-un roman in mai multe volume ;;)
Aceasta experienta unica din viata mea, care m-a schimbat, m-a ajutat sa evoluez, m-a facut un om mai bun si continua sa o faca constat a inceput dintr-o iubire de-o vara. Eram un pusti pierdut intr-o lume plina de informatii fara rost si fara limite cand intr-o zi de vara am intalnit pe strada o fata frumoasa care mi-a furat ochii si care m-a chemat sa vin cu ea la o zi de joaca. La inceput mi-a fost frica si nu am stiut ce sa fac dar mi-am asumat riscul de a incerca ceva nou si am mers cu ea, iar acum ii multumesc constant pentru faptul ca m-a luat cu ea la o activitate. Desi povestea mea cu acea fata s-a terminat mai repede decat a inceput, povestea mea din AGLT continua cu putere si astazi si va fi mereu acolo in inima mea pina in ziua in care se va opri din a bate.
In cautarea mea pentru dragostea unei singure persoane, am gasit un loc plin de o altfel de iubire, o iubire mult mai puternica, mai trainica si care iti aduce mai multa satisfactie si implinire decat orice altceva. Am intrat intr-o lume plina de oameni extraordinari, care se ajuta orice ar fi, care la cel mai mic semn vin in sprijinul tau, care dau ultimul banut din buzunar pentru a face pe altcineva de linga el fericit si pentru a-i smulge un zambet. Cu zambetul pe buze si emotie in suflet am intrat intr-o mare familie, o familie unica in lumea asta si care a transformat copilul timid, emotiv si complexat de acu 8 ani in omul pe care astazi o lume intreaga il vede si care in masura in care poate incearca sa faca lumea un loc mai bun, dupa imaginea familiei mele AGLT. Multumesc pe calea asta AGLT-ului pentru tot ce a facut pentru mine, pentru ca a fost mereu acolo pentru mine, pentru ca mereu mi-a oferit implinire, liniste si un motiv de a zambi atunci cand eram in cele mai triste momente ale mele si pentru ca daca nu ar exista, eu nu as fi acelasi om astazi si nu as putea spune cu mandrie oriunde in lume ca sunt AGLT-ist.
Regret ca povestea mea in AGLT a inceput la doi ani dupa ce a inceput povestea AGLT-ului, dar ma bucur ca de atunci si pina acum m-am bucurat la maxim de aceasta experienta si continui sa ma bucur de ea in continuare, alaturi de marea mea familie
Acum ca am ajuns la final cu mica mea sinteza cred ca e randul meu sa vreau sa aud povestile cel putin la fel de frumoase